Hloupé CEZ!

Ieri seară, pe la 6, se opreşte curentul electric. Lucram şi, ca urmare, aveam nevoie de lumină astfel încât nu mai aştept şi sun imediat la CEZ la 0251929 (precizez că, în noul sistem implementat de cehii de la CEZ, eu, din Râmnicu Vâlcea, sun la Craiova să anunţ o avarie pe strada mea... dar asta ţine de firescul lor, nu al meu). După ce navighez prin mai multe opţiuni, călăuzit de o melodioasă voce de robot, ajung la un operator, o doamnă. Mă recomand, spun unde stau (inclusiv oraşul, bineînţeles) şi ce mi s-a întâmplat. Doamna mă înteabă dacă nu cumva o fi de la siguranţele din dotarea personală, îi spun că am verificat şi nu e de-acolo. Mă întreabă de vecini, dacă ei au lumină, eu mă abţin să-i răspund că sunt un tip decent şi nu fac voyeurism pe la ferestrele lor ca să văd ce au în casă, dar îi precizez că, de când vorbeam, curentul a mai dat vreo două zvâcuri scurte (spre dezaprobarea  evidentă a aparaturii din casă pe care nu apucasem încă să o deconectez), ceea ce indică clar o problemă pe reţea. Apoi doamna mă întreabă (”pentru o mai bună localizare”, zice ea) care este codul meu de client. Îi spun că am factura în maşină (buzunarul portierei din stânga, zona de aşteptare pentru plată), iar maşina în stradă şi, ca urmare, nu-i pot furniza informaţia cerută. Doamna acceptă cu regret evident lipsa acestui cod, pare-se de mare importanţă, şi începe să-mi caute numele de familie pe strada Ferdinand. ”Îmi pare rău”, îmi zice după o scurtă tăcere animată doar de zgomotul unor unghii lovind tastele keyboard-ului, ”dar nu vă găsesc”. Îi replic că sunt acolo de mai bine de patruzeci de ani, doamna mai caută, dar revine cu acelaşi răspuns: că nu. Deja partea cu avaria şi lipsa curentului a trecut în secundar, mă enervez, îmi aduc aminte că mai am pe undeva o veche factură deja plătită, o recuperez dintr-o cameră alăturată şi îi recitesc doamnei nenorocitul ăla de cod client. ”A”, se luminează verbal doamna la faţă, ”v-am găsit acum”. ”Păi şi nu e Ionescu pe strada Ferdinand?”, o întreb eu. ”Ba da”, primesc răspunsul. ”Și cum de nu m-aţi găsit la prima căutare?” ”Nu ştiu”, se întristează doamna, ”nu v-a găsit sistemul”. ”Doamnă”, încep eu să zic, ”asta înseamnă că aveţi un sistem prost sau că nu ştiţi să-l folosiţi”.

În momentul acela vine lumina.

Cu nervii în proces de cool-off, închei: ”deci asta e modalitatea dumneavoastră de rezolvare a avariilor: îi ţineţi la telefon pe clienţi până când, de plictiseală, vine curentul singur înapoi. Bravo!” Şi închid telefonul.

Hloupé CEZ!