Nu mi-a plăcut

Invazia materialelor promoţionale electorale de la aceste alegeri. Am avut certitudinea că toată această năpustire şi tot acest desfrâu publicitar sunt făcute preponderent în beneficiul responsabililor de campanii electorale, pe care mi-i i-am şi închipuit şuşotind la urechea candidaţilor la diverse funcţii în administraţie: ”şefu’, mai trebuie să facem 10.000 de pixuri, cinşpe mii de brichete şi un catralion de fluturaşi cu programu’ dumneavoastră, să trăiţi!”... iar candidatul, ce să facă? - aproba. În mod evident, la o comandă de astfel de materiale la o asemenea dimensiune se ataşează un comision pe măsură, care ajunge taman în buzunarele persoanei potrivite. Că mai toate materialele împărţite (pixuri, brichete, magneţi, ”mirositoare” de maşină etc.) au fost de o calitate eufemistic vorbind îndoielnică - e una; că impactul lor asupra deciziei de vot a cetăţenilor este aproximativ egal cu zero - e a doua; dar că după o astfel de campanie, indiferent de rezultatul scrutinului, poţi spune, parafrazându-l pe Tatulici, că ”am întâlnit şi oameni fericiţi” – e a treia şi cea mai importantă. Din păcate, atât timp cât vor exista astfel de ”beneficiari” ai indiferent căror alegeri, campaniile electorale se vor raporta, şi mai departe, la hectare de bannere, la remorci de pixuri şi la baxuri de brichete, inutile pentru cei mai mulţi, dar utile pentru cine trebuie.

”Şobolaniada” de după anunţarea rezultatului alegerilor locale: nu numai că se anunţă la modul cotidian despre dezertări din partidul care se scufundă vertiginos intrând, deja, în clasa submarinelor, dar mai afli şi că unii din şobolani au ros cu sârg la carenă încă de când vaporul mai plutea (e-adevărat, doar în derivă), parte din găurile care l-au trimis iremediabil la fund aparţinându-le.