vineri, 1 iunie 2012

Românul televizoman - schiţă de portret

E logic să cred că unele produse mai intens promovate prin spoturi publicitare răspund, de fapt, unor nevoi reale ale oamenilor. Nu exclud ca unele ”nevoi” să fie artificial ”îngroşate”, tocmai pentru a crea şi vinde un produs care să le răspundă, dar înclin să cred că astfel de situaţii nu sunt chiar reprezentative. Drept urmare, prin acceaşi ”flotare logică” pot considera că publicul ţintă al televiziunilor poate fi descris de produsele promovate cel mai intens pe aceste posturi.

Aşadar, cum este românul televizoman şi ce îl doare cel mai tare pe el?

Păi, în primul rând suferă zdravăn de ciuperca piciorului. Frecvenţa cu care spoturile la produsele care vindecă chestia asta apar pe ecran face să-mi pară ciudat că lumea pe stradă nu ţopăie într-un picior de mâncărimi, iritaţii, dureri de la unghiile infectate sau alte astfel de bucurii specifice. A început să-mi fie frică să stau lângă oameni pe care nu-i cunosc îndeajuns, de teamă să nu iau nişte fungi din ăştia cu ataşament afectiv pentru tălpi, monturi şi bătături.

Românul mai suferă, evident, şi de constipaţie. Sau de diaree. Sau de balonare. Oricare ar fi, are probleme serioase cu ţevăraia digestivă. Poate, deci, alege între tot felul de medicamente sau ”suplimente alimentare” care, după caz, îi dau ghes la budă, îi pun astupuş la sfincter sau îi elimină gazele (mă înfior de fiecare dată când văd animaţia aia, mult prea sugestiv-realistă, cu gazele care pleacă din stomac şi o pornesc, încolonate, pe intestin în jos).

Femeile au, preponderent, infecţii urinale (chiar şi fetiţele de doi ani, pare-se, după unii)... sau vaginale. Cică e ceva normal. Doar că eu încă nu am reuşit să mă lămuresc cum pentru acestea din urmă, ca şi pentru nişte micoze ale piciorului, se recomandă acelaşi medicament;. e ca într-un banc din ăla: ce au în comun un picior şi o...?

Şi, indiferent de sex, vârstă, ocupaţie sau durata ciclului menstrual, toate lumea suferă de dureri. De care, spre bucuria (dar şi la sugestia complet dezinteresată a) multelor firme producătoare de şi mai multe analgezice, nu se scapă, aşa cum e normal, printr-un consult de specialitate care să depisteze ce le provoacă, ci prin înghiţirea pe nemestecate (la propriu şi figurat) a tot soiul de buline miraculoase.

E un portret trist, dar mă tem că şi real: murdari de la neprietenia cu apa şi săpunul, cu stomacul vraişte de la mâncat pe sponci, ieftin şi cu aditivi, cu zonele intime pline de germeni şi chinuiţi de dureri pe care ni le tratăm după ureche, suntem publicul ideal pentru producătorii de leacuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu