Am obosit să mă tot ascund pe Discovery sau pe canalele de filme de curvele, papiţoii, mahalagioaicele şi ţigănimea care au umplut toate televiziunile româneşti.
Am obosit să tot înghit creşteri de preţuri, majorări de tarife şi ajustări de costuri (obligatoriu în plus) fără ca măcar să mi se ofere minimul confort al unui protest, chiar şi inutil.
Am obosit să merg pe străzi transformate în sensuri unice de mormanele de zăpadă nederanjate săptămâni la rând.
Am obosit să nu mai am alternative viabile la nici una din alegerile viitoare.
Am obosit să-mi fie teamă de cum va fi lumea în care va trăi copilul meu.
Am obosit să văd politicieni din toate partidele cum se prostituează pentru câteva voturi în plus.
Am obosit să găsesc mai multă omenie la animale.
Am obosit să număr permanent în gând AMR-ul până la următorul salariu.
Am obosit să-mi fie dor de locurile văzute, de oamenii întâlniţi; am obosit să trăiesc din amintiri.
Am obosit să vieţuiesc fragil precum un pahar ciobit, care se poate sparge la cel mai mic şoc, la cea mai uşoară ieşire din normal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu