A fost evident că, după ce s-au fript cu primul viscol, autorităţile au luat hotărârea ca pe cel de-a doilea să-l trateze pe principiul ”punem lacătul pe poartă şi aruncăm cheia” – măsură care a băgat o bună bucată din ţară în concediu forţat, în timp ce firmele câştigătoare ale licitaţiilor de deszăpezire jucau tabinet la căldură. Nu a interesat pe nimeni că şoselele sunt făcute să fie circulate chiar şi iarna (oricât de ciudat ar părea asta) şi că sute de mii de oameni nu au mai ajuns la şcoli, slujbe, rude sau spitale pentru că (i)responsabililor le-a fost mai simplu să închidă un drum sau o cale ferată decât să încerce să le ţină circulabile. Dar atunci când, chiar şi cu politica asta (care aducea parcă aminte la incendierile recoltelor şi otrăvitul fântânilor de pe vremea cotropirilor otomane), sute de oameni rămân zeci de ore înzăpeziţi în trenuri îngheţate în plin câmp, nu mai e vorba de o simplă prostie, ci de-a dreptul de un act criminal. Pentru care, oricum, nu va fi tras nimeni la răspundere, decât poate, dacă se va găsi vreun acar Păun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu