Nu mi-a plăcut

Cred că bazaconie mai mare decât olimpiada la religie e greu de găsit în şcoala românească. Am fost bucuros la introducerea în anii 90 a studiului religiei în şcoli, văzând-l ca pe o ocazie de împărtăşire către copii a moralei şi eticii cuprinse în oricare din religiile lumii, dar şi considerându-l o ”cărămidă” esenţială în construirea unei culturi generale. Dar de aici şi până la a transforma religia în obiect al unei competiţii şcolare... e ca şi cum ai da olimpiadă la dirigenţie! Sau la educaţie civică! Cât priveşte subiectele care se dau la astfel de olimpiade, ele se rezumă la redarea din memorie a unor pasaje întregi din Biblie sau din alte texte religioase; altfel spus: cea mai eficientă metodă de a îndepărta un copil şi de şcoală, şi de religie!