marți, 29 mai 2012

Greţuri pluvial-electorale

Îmi este tot mai scârbă de campania electorală. Mi se face tot mai greaţă să văd cum disperarea sau foamea de putere sau frica de dispariţia puterii îi face pe unii să promită lucruri pe care minima raţiune le cataloghează ca absurde. Probleme care trenează de decenii îşi găsesc brusc, zilele ăstea, rezolvări ”pe termen scurt şi mediu”. Oameni deştepţi, cu merite certificate de regulă de alţii de prin alte ţări şi inexistenţi până acum pe agendele candidaţilor, devin brusc interesanţi pentru alipiri aducătoare de popularitate. La polul opus, otrepele cu pretenţii artistice din şoubizul autohton cunosc o nesperată revitalizare: foamea de circ şi setea de bâlci le plimbă ca pe nişte moaşte pe scenele improvizate de prin târguri, pieţe publice sau iarmaroace, de unde, printre play-back-uri, îndeamnă prostimea matolită şi udă pân la oase să voteze cu una sau cu alta din paiaţele scoase la mezatul electoral. E criză (adică, în traducere, nu sunt bani), dar oraşele s-au umplut de bannere colorate, de panouri uriaşe şi de mii de afişe pe care famelici membri de partid (numiţi, codificat, Organizaţia de Tineret) le lipesc spoind cu aracet garduri, stâlpi, vitrine de magazine ”38”, staţii trafo, poduri sau uşi de wc-uri. Toată lumea împarte brichete - de parcă vrem să devenim prima ţară de piromani din lume - şi  pixuri inscripţionate cu nume şi partide, a căror utilitate se rezumă, în final, la extrasul cerii din urechi sau la mâzgălitul plasticului mesei de la birtul comunal. Iar ploile din ultimele săptămâni nu fac decât să arate, fără mască, ţara pe care vor ei s-o câştige: noroioasă, mozolită, nefuncţională, zgribulită şi cu mucii-n nas. Ghinionul candidaţilor: pe soare, până şi un rahat arată bine, dar pe ploaia asta – care, inexplicabil, nu renunţă să spere că mizeria strânsă de ani de zile se poate spăla doar cu apă – promisiunile lor arată exact cum sunt în realitate: pleoştite, bălţate şi fetide.

Mai am de răbdat mai puţin de două săptămâni; după care lucrurile se vor linişti. Nu neapărat vor merge mai bine; dar măcar toată viermuiala asta linguşitoare se va sfârşi iar toţi mesia ăştia închipuiţi, de care nu reuşesc să-mi feresc privirea decât în spatele pleoapelor închise, se vor întoarce în cloaca de unde au izbucnit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu