Nu mi-a plăcut

Laşitatea unor primari (şi, în acelaşi timp, candidaţi, din nou, la postul de primar) ai PDL, care acum, când văd că s-a dărâmat şandramaua, se sfiesc să mai apară sub culoarea portocaliu (în care, timp de patru ani, au zugrăvit cu zel sediul primăriei, al căminului cultural, al şcolii de la strada principală plus tăbliţele indicatoare către târgul de săptămână de pe islazul comunal) şi zâmbesc, încrezători într-un nou succes electoral, de pe nişte banner sau postere verzi-prăzulii, din care trandafirul a dispărut cu totul. Gestul e multi-calificabil – ipocrizie, nerecunoştinţă, laşitate; cât despre rezultatul scontat al unei asemenea escamotări cromatic-simbolistice, mi se pare destul de firav. În contextul actual, sunt mai de apreciat pedeliştii care, loiali, îşi manifestă dorinţa de continuitate inclusiv la nivelul siglei partidului şi al culorilor sub care, în urmă cu patru ani, au candidat şi au câştigat.