Ciupercăria electorală

Parcurgerea panourilor electorale îmi dă, mai recent, sentimentul unei călătorii în alt oraş, în altă regiune. Pe lângă politicienii mai mult sau mai puţin cunoscuţi, mai mult sau mai puţin îndreptăţiţi să candideze cu şanse, mai mari sau mai mici, la un post de consilier local sau la cel de primar, descopăr tot felul de apariţii noi în domeniul formaţiunilor politice. Partide precum cel Popular şi al Protecţiei Sociale, Verde, Social Democrat al Muncitorilor (e de-a dreptul segregaţionist: adică intelectualii nu sunt primiţi în el?), Forţa Civică sau Prodemo (ăsta sună a orice, numai a partid nu) sunt câteva astfel de formaţiuni care s-au activat în ajunul alegerilor la Vâlcea; n-am auzit de ele până acum, nu ştiu să fi făcut ceva, n-am idee care le sunt doctrinele (dacă au vreuna) şi, în general, nu aveam habar, până acum câteva zile, că există. Şi să ne-nţelegem: prin natura serviciului pe care îl am, sunt o persoană informată, care are în fişa postului lecturarea, la prima oră a dimineţii, a întregii mass-media locală.

Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea

Nu sunt un adept al polarizării excesive a vieţii politice în jurul a două-trei partide/alianţe care să acopere tot spectrul politic şi cred că este nevoie de ceva nou în politica şi românească şi locală. Dar de aici şi până la a accepta formaţiuni care funcţionează doar o dată la patru ani e cale lungă. Precum o ploaie abundentă, fiecare scrutin scoate din pământul fertil al omniscienţei româneşti în ale politichiei tot felul de făcături electorale, cu acoperire la cel mult nivelul unei scari de bloc cu patru etaje.