Statistica asta era despre 2009 (dar înclin serios să cred că în ultimii doi ani cifrele au fost aceleaşi, dacă nu în creştere: pe atunci nu începuse celebra comasare a şcolilor): la fiecare două zile s-a construit o biserică şi în fiecare zi au dispărut trei şcoli. Partea cu şcolile e mai puţin vizibilă; în schimb, bisericile ortodoxe nou construite (sau în curs de) au devenit element obligatoriu de peisaj peste tot. Unele situaţii par greu de înţeles pentru oricine, virând spre absurd: biserici nou construite la câţiva zeci de metri de altele, în picioare de decenii sau de secole; biserici ridicate stingher în plin câmp, sau pe dealuri, fără nici o legătură cu vreo comunitate – oraş, sat, cătun... orice, numai să fie ceva locuit de oameni; biserici proiectate în stiluri străine locului (arhitectura moldovenească, atât de frumos ilustrată de Putna, Voroneţ sau Neamţ, poate fi acum admirată şi în oraşe din centrul Transilvaniei).
Biserica Ortodoxă este, în ultimii ani, într-o ofensivă şantieristică şi nu mai are timp să vadă cum mor şcolile din jurul ei. Preocupată de proiecte precum cel al Catedralei Mântuirii Neamului, Biserica nu mai are timp să-şi aducă aminte că numele de ”dascăl” dat azi învaţătorilor sau profesorilor vine de la faptul că, pe vremuri, dascălul bisericii era şi cel care preda citirea şi socotitul la şcoala satului, în absenţa unui învăţător. Pentru Biserică nu conteaza cât de instruit este cineva, atât timp cât îşi face cruce, pupă mâna preotului şi umple sârguincios cutia milei. Număratul până la 10 – câte porunci a rânduit Dumnezeu poporului Său – e mai mult decât de-ajuns pentru orice credincios adevărat.
Biblia spune că Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa. În opinia preoţimii române de astăzi, înseamnă că Dumnezeu este aidoma credinciosului ideal: fără carte, fără discernământ, supus în faţa a orice este întărit de fluturarea crucifixului sau agitarea cădelniţii. Adică prost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu