Eu ştiu exact când ne va fi mai bine. Nu atunci când îmi va spune vreo statistică la nivel european. Nu când voi fi anunţat că a crescut exportul pentru al treilea trimestru consecutiv. Şi nici când se va reduce deficitul bugetar... sau datoria publică... sau va creşte pib-ul...
Eu voi ştii că ne este mai bine atunci când în oraşul în care trăiesc nu vor mai fi atât de multe magazine ”second-hand”, case de schimb valutar, amanet-uri, farmacii, tonete cu vânzători de bilete bingo, ”xerox”-uri, oficii Western Union Transfer şi magazine ”38”. Pentru că asta va însemna că nu mai suntem atât de săraci încât să nu ne putem permite să ne cumpărăm haine noi. Va însemna că avem încredere în banii româneşti şi nu vom mai prefera euro sau dolarii pe care să îi schimbăm la nevoie. Va mai însemna că, pentru a trece peste un eveniment neaşteptat, sau doar pentru a o putea duce de la o pensie la alta, de la un salariu la altul, nu mai trebuie să ne punem la bătaie puţinele bijuterii de aur pe care le avem. Va mai fi un semn şi că nu mai suntem la fel de bolnavi şi dependenţi de medicamente şi reţete compensate. Va însemna că nu mai suntem cuprinşi de disperare într-atât încât să ne închipuim că ieşirea noastră din mizerie poate veni de la un carton de bingo violet, roz, portocaliu sau albastru. Va însemna că nu vom mai lupta, zi de zi, cu o birocraţie atotcuprinzătoare, care ne cere pentru fiecare drept ce ni se cuvine, un maldăr de hârtii. Va mai fi şi semnul că depindem mai puţin de banii trimişi de copiii sau părinţii - din ce în ce mai puţini - care lucrează în străinătate. În fine, va însemna şi că putem să ne cumpărăm şi altceva decât produse ieftine şi de calitate proastă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu