marți, 24 ianuarie 2012

Manifestaţii publice... şi personale

Nu sunt de acord cu manifestaţiile din ultimele zile. O spun chiar dacă o să-mi fac mulţi duşmani. Dar pentru cine poate trece mai departe de propoziţia asta, am să explic şi de ce.

Nu cred în schimbarea guvernărilor sub presiunea unor mişcări de stradă. Nu cred că asta poate duce la ceva bun (şi să nu mi se dea ca exemplu revoluţia din 1989: atunci nu s-a schimbat o guvernare, ci s-a dărâmat o dictatură; a fost cu totul altceva!) şi nu sunt convins că înlocuitorii unei guvernări astfel doborâte au legitimitatea necesară. Dacă preşedintele Băsescu, care a câştigat la sfârşitul lui 2009, prezidenţialele cu jumătate din voturi (atâtea câte au fost) este considerat acum nelegitim, de câtă legitimitate se va bucura o guvernare adusă la putere de doar câteva mii de oameni împrăştiaţi prin întreaga ţară?

Dar mai ales, nu sunt de acord cu manifestaţiile din ultimele zile deoarece eu nu mă simt înşelat de cei de la putere. Asta pentru că la ultimele alegeri nu i-am votat pe ei. Pentru că nu i-am crezut când au promis, sau pentru că am ştiut că o bună parte starea din care ne aflăm azi – şi nu mă refer la consecinţele crizei; mă refer la lipsa oricărui respect al guvernanţilor pentru populaţie, la indolenţa lor, la politica ”hăhăielii”, la reforme bezmetice, la miştocăreala de nivel înalt, la căpoşenia de a face investiţii pe principiul tichiei de mărgăritar fără de care chelul face meningită, la promovarea incompetenţilor cu carnet de partid – li se va datora. Şi am avut dreptate. Eu – şi alţii ca mine – am avut manifestaţia, personală, cu ocazia ultimelor scrutine. Şi vom manifesta din nou, în felul acesta, atunci când ni se va cere; comasat sau nu.

În rest, cei care se simt înşelaţi în aşteptărilor lor - din 2008, din 2009 - de actualii guvernanţi, n-au decât să stea în frig şi să strige cât vor. Dacă atunci când li se va oferi (din nou) şansa să voteze (pentru unii sau alţii, pentru unul sau altul) nu o vor folosi, dacă vor pune ştampila având în minte doar ultima sacoşă cu mălai, ulei şi zahăr, sau găleată, sau sac de grâu, sau micii sau berea primite în campania electorală, dacă nu vor înţelege că un minut petrecut în cabina de vot este mai important decât o săptămână de zbierat şi de agitat pancarte în stradă, toate manifestaţiile lor nu valorează nici cât un grătar de familie, încins în faţa blocului, printre maşini.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu