Crăciunul pe stil nou

Tot mai des, în ultimii ani, mă pomenesc răsuflând uşurat la finalul sărbătorilor de iarnă. Intru în decembrie strângând din dinţi, cu gândul la primele zile ale lui ianuarie: tăcute, liniştite. Pe parcursul întregii luni, dezvolt alergii nebănuit de acute la sutele de ”Jingle Bells” şi crengi de vâsc, mă deprim la asaltul reclamelor cu Moşi Crăciuni supraponderali şi reni pâsloşi, iar ghirlandele ştirbe cu beculeţe de pe străzi mă întristează peste poate. Îmi reprim greu accese de vomă la viermuiala din supermarketuri, devin rasist la colindele zbierat-urlate ale ţiganilor şi simt că mă sufoc la auzul aceloraşi ştiri: cu românii din străinătate care vin, invariabil, în ţară de sărbători, blocând vămile din Nădlac şi Borş, cu prognozele meteo ce anunţă ninsori pe Valea Prahovei de Crăciun şi de Revelion (deşi nu ninge, nici de unul, nici de altul), cu aglomeraţia de pe DN1 şi cu devierea traficului pe DN1 A, cu predicţii astrale pentru anul următor, cu indigestiile şi comele alcoolice ale celor care s-au lăcomit la mâncare şi băutură, cu preţurile brazilor din pieţe, cu scumpirile ce intră în vigoare de la 1 ianuarie, cu preţurile sejururilor în ţară şi în străinătate (ultimele, de câteva ori mai ieftine decât primele, cu transport cu avionul inclus!) şi cu programele distractive (oh, Doamne!) de Revelion ale televiziunilor naţionale. Steaua ce vesteşte Naşterea Domnului nu se mai vede printre scânteierile vestimentaţiilor purtate de ”vedetele” televizionate, ieslea s-a ascuns după rafturile cu băuturi carbogazoase din hypermarket, iar Sfântul Nicolae e doar un aperitiv la foamea de cadouri, care nu-şi mai regăseşte nici locul, nici nuieluşa. Pruncul Iisus e un breloc la cheile de la satul lui Moş Crăciun, cei trei magi vin de la Răsărit cu superoferte de telefonie mobilă şi mall-ul devine noul Bethlehem. Se mănâncă mult, se bea enorm, se chiuie strident, se cumpără masiv şi se veseleşte forţat. Doar e sărbătoare, nu?

E prea plin şi în prea lung timp. E prea mult exterior şi prea puţin interior. E prea multă carne şi prea puţin spirit. Prea multe vorbe şi prea puţine gânduri.

Mi-e dor de Paşte şi de sărbătoarea Învierii, cu decenţa, comuniunea, speranţa, lumina şi toate celelalte semnificaţii, încă întregi şi domol atotcuprinzătoare. Încă...