sâmbătă, 28 ianuarie 2012

O zicere, la înmormântare

Alatăieri a murit Mamaie; era ultima dintre bunici, atât din partea mamei, cât şi din a tatei - gata, s-au isprăvit! Pe hol, lângă uşa apartamentului, crucea de lemn, cu numele şi anii naşterii şi ai morţii, rezemată de un perete. În dreptul ei, ştergându-şi o lacrimă cu dosul palmei, un vecin: ”vezi domnule, cum scrie pe cruce? 1925 - 2012... uite, asta e viaţa omului - liniuţa aia dintre cei doi ani”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu